Loading...
Padurea Bistra 2017-01-30T15:50:37+00:00

DESPRE PADURE

Pădurea Bistra este o arie protejată de interes național, situată în județul Timiș, pe teritoriul administrativ al comunei Moșnița Nouă și al comunei Ghiroda. Reprezintă o zonă împădurită cu scop de protecție pentru specii arboricole de stejar, gârniță sau cer. Pădurea Bistra se întinde pe o suprafață ce depăşeşte 177de hectare și se află în partea central-nordică a județului Timiș, în lunca stângă a râului Bega, pe teritoriul sud-estic al comunei Ghiroda şi în partea de nord a localității Moșnița Veche, la 12 km distanță față de municipiul Timișoara.

Flora

Flora sitului este constituită din arbori (cu specii de răchită – Salix alba, plop alb – Populus alba, velniș – Ulmus laevis, arin negru – Alnus glutinosa) și vegetație ierboasă specifică zonelor umede, cu specii de trifoi cu patru foi (Marsilea quadrifolia). Flora acestei zone se distinge prin simpitate și naturalețe.

Fauna

Fauna este una diversă și alcătuită din mamifere, amfibieni, pești și insecte, dintre care unele protejate la nivel european. Aici întâlnim specii ca liliacul comun, buhaiul de baltă cu burta roșie (specie considerată ca vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN), avatul, zvârluga, porcușorul-de-nisip, boarța, ghiborțul de râu, petrocul, porcușorul de vad, fusarul, dunăriță, o comunitate de scoici, cu indivizi din specia Unio crassus (scoică-mică-de-râu), specie considerată cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie (înclusă în lista roșie a IUCN), precum și un fluture din specia Euphydryas maturna.

Patrimoniu

În golful sudic al Pădurii Bistra, pe o suprafață de aproximativ 6 ha, se succed un număr impresionant de situri din neolitice, 4 la număr, epoca bronzului (1 sit), prima epocă a fierului (5 situri), epoca dacică (5 situri), epoca post-romană (1 sit), epoca marilor migrații (3 situri), evul mediu timpuriu (5 situri), evul mediu dezvoltat (6 situri) și evul mediu târziu (5 situri). Aceste situri sunt rezultatul unei îndelungate și extraordinare istorii care se întinde de-a lungul a nu mai puțin de 7.000 de ani de evoluţie a societăţii umane având la bază respectul faţă de natură.

Istoria activităţilor umane şi existenţa biodiversităţi în această zonă este un exemplu, un model de urmat, iar atingerea acestui ideal se poate obţine doar prin informarea şi educarea populaţiei faţă de importanţa protecţiei mediului.

Pericole

Pericolul major pornește de la intensificarea agriculturii, mecanizată şi chimizată, care este dăunătoare biodiversității zonei.  Pentru creșterea productivității, au fost distruse numeroase habitate rare.

Un pericol real pentru aria naturală și zona adiacentă acesteia reprezintă intervenția umană necontrolată, chiar şi din punct de vedere turistic identificând probleme. Zona este frecventată des de turiști care doresc să intercaționeze cu natura, dar și de amatorii de sporturi motorizate. Toate aceste activități se desfăşoară însă, în lipsa unui cadru de reglementare.

Un alt factor real de pericol pentru păstrarea biodervistății sunt speciile alogene invazive.

Un alt factor negativ este reprezentat de lipsa unui custode legal care sa gestioneze siturile naturale și care să controleze şi să organizeze activităţii concrete de conservare şi protejare a biodiversității.

De asemenea, presiunea urbanistică fiind in continuă creștere, poate conduce la distrugerea acestui habitat atât de valoros pentru Timișoara şi judeţul Timiş.

GALERIE FOTO